08 NOIEMBRIE 2013

 

Inca un caz de muncitori veniti din Romania pe santiere germane si inselati de angajatori. Nu de putine ori, intermediarii acestor "tepe" sunt romani.


In principiu, istoria se repeta. La venirea in Germania, la mijlocul lunii martie 2013, oamenii au semnat niste hartii (patru sau cinci, nu isi mai aduc aminte) in germana; cum nu stiau limba germana, nu au stiut ce semneaza. Au crezut ce li s-a spus - ca este vorba despre documentatia necesara obtinerii dreptului de munca, potrivit Deutsche Welle.

In primele luni au fost platiti pentru ceea ce munceau. Mult mai putin decat ar castiga un angajat german (sau chiar un polonez) - dar au primit, la fiecare doua saptamani, cate 650 de euro. Pana prin iulie - cand li s-a spus ca vor fi platiti o data pe luna. Asa au inceput amanarile.

In septembrie au luat ultimul salariu - pentru munca din luna august. De atunci li se dadeau, din cand in cand, 40-50 de euro, sa isi cumpere de mancare. Si tot de atunci au pornit amenintarile - ca daca vine politia sau fiscul, sa nu pomeneasca de numele angajatorilor sau al sefilor, sa nu spuna nimanui ca muncesc 12 ore pe zi ci opt, sa nu se planga nimanui de conditiile de munca sau de amanarea platilor. In caz contrar, li s-a spus, vor fi trimisi inapoi acasa.

Constantin Ferariu este unul dintre cei carora, intre timp, le-a ajuns cutitul la os si au inteles ca nu pot rezolva singuri problema ci au nevoie de sprijinul autoritatilor.

Autodenuntul

Pe 25 septembrie, 30 de angajati ai serviciilor fiscale germane au inconjurat santierul din Magdeburg in care romanii lucrau, pentru a verifica in ce masura antreprenorul si muncitorii respecta legislatia germana.

Vestea ca sosesc autoritatile a determinat sefii, cetateni ex-iugoslavi, sa puna angajatii pe fuga. Mai multi bulgari si opt romani nu au reusit sa iasa din incinta santierului. "Pe noi, cei 16 care am fugit, ne sunau din cinci in cinci minute sa ne intrebe unde suntem si ne spuneau sa ne ducem cat mai departe, pe malul Elbei", povesteste Ferariu - care, intr-un final, a decis sa se intoarca in santier si sa stea de vorba cu reprezentantii fiscului.

"Eram convins ca nu au ce sa ne faca rau. Dimpotriva", povesteste muncitorul roman. "ne ajutau sa intram in legalitate". Ajuns inapoi a aflat ca, din nou, reprezentantii sefilor le-au cerut sa nu pomeneasca nici un nume de angajator si sa ascunda detalii despre munca si viata pe santier.

Doar ca cei peste 20 de muncitori romani s-au cam incurcat in minciuni, astfel ca, la final, angajatii fiscului aveau mai multe variante ale adevarului. "M-am hotarat, atunci, sa le cer politistilor de la fisc sa ma primeasca din nou. Si le-am povestit, cu ajutorul traducatorului, timp de o ora si jumatate, despre sefii nostri, Ionut Stirbu si Mihai Corceag, despre sefii bosniaci Ismir si Edin, despre cum lucram, despre cum am muncit duminicile si in Vinerea Mare, pana la 1 noaptea, si cum ne-au chemat iar a doua zi de Pasti pe santier".


In discutia aceea s-au lamurit deopotriva oficialii germani cat si angajatii romani cum sta treaba. Cele "patru sau cinci" hartii in limba germana semnate la venirea din Romania ii transformau pe muncitori in persoane fizice autorizate si ii asociau, impreuna cu sefii lor romani, intr-o societate comerciala cu drept de lucru in Republica Federala.

"Au anulat, acolo, pe loc, documentele pe care le semnaseram - altfel cine stie ce complicatii mai aveam in Germania sau prin Romania, cu sefii putand lua decizii in numele nostru", povesteste Ferariu. Mai multe aici.