Am fost contactat de echipa de recrutare prin LinkedIn, în legătură cu o oportunitate de rol tehnic interesant. După acest contact inițial, am avut loc un prim interviu cu recruiter-ul. Discuția a decurs bine până în momentul în care am abordat subiectul așteptărilor financiare. Aici a apărut o diferență semnificativă între oferta potențială și venitul meu actual.

Deși astfel de diferențe nu sunt neobișnuite — tocmai de aceea se poartă aceste discuții — am transmis politicos că proiectul mi se pare într-adevăr interesant, dar în condițiile respective (față și de cerințele rolului) nu consider că are sens să continuăm procesul.

Ce a urmat, însă, nu mi s-a părut potrivit. Recruiter-ul a insistat să merg mai departe în proces, în ideea că poate „mă convinge” managementul în etapa următoare, nu printr-o ajustare financiară, ci prin entuziasmul legat de companie și proiect, și că ar fi o experiență foarte bună pentru CV-ul meu. Am explicat că nu sunt în căutarea activă a unui nou job, iar dacă o companie dorește să mă atragă, ar trebui cel puțin să egaleze venitul actual, nu să vină cu o ofertă mult sub acesta.

După ce am refuzat încă o dată politicos, recruiter-ul a schimbat direcția conversației („ca să folosim timpul oricum alocat”), trecând la întrebări tehnice, deși am semnalat că nu are rost să continuăm. Am fost nevoit să închei discuția fără a mai răspunde la întrebarea tehnică, deoarece mi s-a părut puțin o lipsă de respect față de ce comunicasem clar.

Întrebarea principală a fost dacă aș dori să continui procesul de recrutare, știind că potențiala compensație financiară ar fi semnificativ mai mică decât venitul meu actual.