Distribuie
Cât câștigă colegul de la biroul de lângă tine
Despre ultimul tabu din biroul românesc și despre ce urmează să i se întâmple
Sunt trei subiecte pe care nu le aduci în discuție la cafeaua de dimineață: politica, boala și salariul. Primele două au cedat, în timp, sub presiunea rețelelor sociale și a grupurilor de suport. Al treilea a rezistat impecabil. Oamenii care-și povestesc unii altora divorțul, colonoscopia și votul lasă să se aștearnă o tăcere bruscă atunci când cineva întreabă: „Bun, și pe cât te-au luat?"
Tăcerea aceasta nu e nici pudoare, nici bună-creștere. E o construcție, și are un articol de lege la temelia ei, care de multe ori este prost citit.
Ce spune, de fapt, articolul 163
Codul muncii prevede că salariul este confidențial și că angajatorul are obligația de a lua măsurile necesare pentru asigurarea confidențialității. Observați cui îi revine obligația. Doctrina a explicat-o de ani buni: principiul îi impune angajatorului să nu divulge terților salariul unui lucrător, pentru că el este cel care deține contractele și statele de plată. Textul protejează salariatul, nu îl amuțește.
În practică, lucrurile au luat altă turnură. Interpretarea larg răspândită a fost că regulamentul intern poate institui o interdicție generală pentru salariați de a-și divulga salariul - și așa a apărut clauza pe care o semnăm cu toții fără să o citim, cea prin care te obligi să nu spui nimănui, nici măcar colegului cu care împarți monitorul, cât iei.
Ce se schimbă, și când
Directiva (UE) 2023/970 interzice clauzele și practicile care îi împiedică pe salariați să-și divulge propriul salariu, să-l compare cu al altora și să folosească aceste informații pentru a invoca egalitatea de remunerare. Confidențialitatea încetează să fie o obligație impusă de angajator și rămâne o opțiune individuală a salariatului. În plus, angajatorul va trebui să comunice candidatului nivelul inițial de remunerare sau intervalul salarial, înainte de interviu, și nu va mai avea dreptul să întrebe cât câștigă acesta la locul de muncă actual. După angajare, angajații vor putea solicita informații despre propria remunerație și despre nivelul mediu al remunerației pentru munca de aceeași valoare, defalcat pe sexe.
Partea mai puțin veselă: termenul de transpunere a fost 7 iunie 2026, România l-a ratat, iar proiectul se află în Parlament, în procedură de urgență, cu adoptarea așteptată în această toamnă. Până la publicarea în Monitorul Oficial, directiva nu instituie obligații directe în sarcina angajatorilor din România. Deci: dreptul vine, dar nu a venit încă. Diferența contează enorm dacă mâine vă gândiți să testați limitele.
Transparența nu e un cadou, e un instrument, și taie în ambele părți.
Aici trebuie să fim onești, altfel articolul devine propagandă. Ce știm din cercetare: Când angajaților unei universități americane li s-a arătat unde pot vedea salariile colegilor, reacția a fost asimetrică: cei plătiți sub mediana unității și a ocupației lor au raportat satisfacție mai scăzută și o probabilitate semnificativ mai mare de a-și căuta alt loc de muncă, în timp ce cei de deasupra medianei nu au devenit mai mulțumiți. Informația nu produce bucurie simetrică. Produce, în primul rând, nemulțumire concentrată.
Mai mult: un studiu publicat în Econometrica arată că transparența reduce puterea individuală de negociere a angajatului, pentru că angajatorul refuză credibil să plătească mult unui singur om, ca să evite renegocieri costisitoare cu ceilalți. În statele americane care au adoptat legi de transparență, salariile au scăzut cu aproximativ 2%, cel mai puțin acolo unde angajații aveau oricum putere individuală mică de negociere.
Concluzia nu e „Păstrați secretul". E alta, mai subtilă: transparența mută avantajul de la negocierea individuală la cea colectivă și la datele de piață. Cine se bazează pe talentul personal de a stoarce o ofertă mai bună pierde. Cine se bazează pe informație agregată câștigă.
Paradoxul românesc
În 2024, diferența salarială neajustată între femei și bărbați era de 11,1% în UE, iar România se situează, alături de Belgia și Polonia, sub 5%. Sună excelent, dar nu este. Un decalaj brut mic reflectă în bună măsură cine intră pe piața muncii, nu cât de corect este plătit. Iar în vârf, unde se iau deciziile, decalajul pentru femeile din poziții de management era de 6,4% - aproape dublu față de media generală. Media mică ascunde inegalitatea, nu o infirmă.
Ce să faceți, concret:
1. Citiți ce ați semnat. Clauza de confidențialitate salarială din contract sau din regulamentul intern. Notați-o. După intrarea în vigoare a legii, o interdicție generală de a-ți divulga propriul salariu devine nelegală.
2. Separați două gesturi care nu sunt deloc același lucru. A spune cât câștig eu ține de mine. A divulga salariul altcuiva, mai ales dacă l-ați aflat din statele de plată, din HRIS sau dintr-un dosar la care aveți acces, rămâne o problemă serioasă, disciplinară și de protecție a datelor. Tabuul care cade e primul, nu al doilea.
3. Cereți criteriile, nu cifrele, și cereți-le în scris. „Pe baza căror criterii se stabilește nivelul de salarizare pentru rolul meu și cum se face evoluția?" este o întrebare legitimă, neagresivă și, în curând, un drept. Un e-mail lasă urmă, în schimb ce o discuție pe hol, nu.
4. Negociați cu piața, nu cu colegul. „Andrei ia mai mult" este o conversație despre Andrei și se termină prost pentru toată lumea. „Rolul acesta, la acest nivel de complexitate, se plătește în piață între X și Y, iată ce am livrat" este o conversație despre muncă.
5. Dacă bănuiți discriminare, construiți dosarul înainte de a ridica vocea. Datați totul, păstrați e-mailurile, notați cine v-a spus ce. Escaladarea are o ordine: managerul direct, HR în scris, apoi ITM sau CNCD. Sub noua lege, dacă angajatorul nu și-a îndeplinit obligațiile de transparență și este reclamat pentru discriminare salarială, sarcina probei se inversează - el trebuie să demonstreze că nu a discriminat. Atenție la termene: o decizie de sancționare disciplinară se contestă în 30 de zile de la comunicare.
6. Contribuiți cu date, anonim. Aici e cheia întregii discuții. Dacă transparența individuală vă slăbește poziția la masa de negociere, contragreutatea este informația colectivă: salarii raportate anonim, benchmarkuri, recenzii despre angajatori. Un salariu declarat pe o platformă nu vă ajută pe dumneavoastră luna aceasta, ci ajută pe cineva care intră mâine în interviu fără să știe cât valorează rolul.
Pentru angajatori, pe scurt: până la finalul anului, verificați dacă datele de salarizare se pot defalca pe sex, pe rol și separat pe componenta fixă și cea variabilă, pentru că multe sisteme din România nu o fac. Documentați criteriile înainte să vi le ceară cineva. O diferență nejustificată de peste 5% pe categorie de angajați declanșează evaluarea comună a remunerației și măsuri corective.
Salariul nu devine public, devine explicabil. Diferența dintre cele două este tot ce contează și, pentru destui angajatori, tot ce lipsește.
Contributor Undelucram.ro
Corina Neagu
Mai multe articoleComentarii
0 comentarii
Accesează-ți contul și adaugă comentariul tău
Piața muncii
Abonează-te la Newsletter
Citește articolele de interes din partea contributorilor Undelucram.ro