Cultura care doare

27.07.2026
5 min
Cultura care doare

Distribuie

Nimeni nu demisionează din cauza unui birou prost așezat. Oamenii pleacă din cauza felului în care sunt tratați, din cauza ședințelor în care au fost umiliți, a e-mailurilor scrise cu majuscule, a promovărilor decise pe criterii nespuse, a tăcerii vinovate a celor din jur. Pleacă, de fapt, din cultură. Iar cultura, spre deosebire de salariu, nu apare în fluturaș, dar se plătește în fiecare zi.

 

Ce este, de fapt, cultura organizațională

Edgar Schein, unul dintre părinții domeniului, a definit cultura drept ansamblul presupozițiilor de bază pe care un grup le-a învățat rezolvându-și problemele și pe care le transmite noilor membri drept „felul corect de a gândi și de a simți" (Schein, Organizational Culture and Leadership, ed. a 5-a, 2017). Tradus în limbaj de birou: cultura este ceea ce se întâmplă când nu se uită nimeni. Este distanța dintre valorile afișate pe perete și comportamentele tolerate pe hol. O organizație poate avea „respectul" scris cu litere aurii în recepție și un director care țipă la oameni în open space. Angajații nu citesc peretele, citesc holul.

 

Cifrele care ar trebui să le dea de gândit managerilor

Multă vreme, toxicitatea a fost tratată ca o problemă „soft", un subiect de traininguri opționale. Datele au închis această discuție. Cea mai citată cercetare din ultimii ani rămâne analiza realizată de Donald Sull și echipa sa la MIT: studiind 34 de milioane de profiluri de angajați și peste 1,4 milioane de recenzii ale angajatorilor, cercetătorii au demonstrat că o cultură toxică prezice plecarea oamenilor de peste 10 ori mai puternic decât nivelul salarial (Sull, Sull & Zweig, „Toxic Culture Is Driving the Great Resignation", MIT Sloan Management Review, 2022). Salariul mic ocupa abia locul 16 între predictorii demisiei, ceea ce înseamnă că oamenii nu fug de bani puțini, ci de lipsă de respect.

Aceeași echipă a identificat cinci atribute care definesc o cultură toxică, așa-numitul „Toxic Five": lipsa de respect față de angajați, un mediu neincluziv, comportamentul lipsit de etică, oamenii care se sabotează reciproc și abuzul din partea managerilor (Sull & Sull, „Why Every Leader Needs to Worry About Toxic Culture", MIT SMR, 2022). Un detaliu care merită subliniat separat: femeile au cu 41% mai multe șanse decât bărbații să experimenteze o cultură toxică, indiferent de industrie (Sull & Sull, MIT SMR, 2023). Toxicitatea nu lovește uniform și lovește mai tare acolo unde puterea este distribuită inegal.

Costurile se măsoară în miliarde. Un raport SHRM a estimat că unul din cinci americani a părăsit un loc de muncă din cauza culturii, iar fluctuația generată a costat companiile aproximativ 223 de miliarde de dolari în cinci ani (SHRM, The High Cost of a Toxic Workplace Culture, 2019). În același studiu, 58% dintre cei care au demisionat au indicat managerul direct drept motiv principal al plecării (SHRM, 2019). Iar tabloul global se înrăutățește: raportul Gallup din 2026 arată că doar 20% dintre angajații lumii mai sunt implicați în munca lor, cel mai scăzut nivel din 2020 încoace, cu pierderi de productivitate estimate la 10 trilioane de dolari, echivalentul a 9% din PIB-ul global (Gallup, State of the Global Workplace, 2026). Cea mai abruptă prăbușire apare la manageri: implicarea lor a scăzut de la 27% la 22% într-un singur an (Gallup, 2026). Oamenii care ar trebui să protejeze cultura sunt ei înșiși pe cale să cedeze.

 

Anatomia toxicității: cum arată, concret

Toxicitatea rareori începe cu un scandal. Începe cu lucruri mici, tolerate. Christine Porath și Christine Pearson au studiat două decenii efectele lipsei de civilitate la locul de muncă: dintre angajații tratați cu lipsă de respect, 48% și-au redus intenționat efortul, 38% au scăzut deliberat calitatea muncii, iar 25% și-au vărsat frustrarea pe clienți (Porath & Pearson, „The Price of Incivility", Harvard Business Review, 2013). Un singur comportament grosolan, repetat și nesancționat, contaminează echipe întregi. Peter Frost a numit acest fenomen „toxine organizaționale" și a descris cum anumiți oameni, de regulă cei mai empatici, devin „toxin handlers", adică absorb durerea celorlalți până se îmbolnăvesc ei înșiși (Frost, Toxic Emotions at Work, 2003).

Recunoașteți tiparele. Managerul care conduce prin frică și numește asta „exigență", colegul care-și construiește cariera pe greșelile altora, ședința în care toată lumea aprobă și coridorul în care toată lumea critică, sarcasmul cronic deghizat în „umor de birou", favoritismele nespuse, dar vizibile, bârfa folosită ca instrument de putere, „gura lumii" mutată în open space. Și, poate cel mai periculos: tăcerea. Elizabeth Morrison și Frances Milliken au arătat că tăcerea organizațională apare atunci când oamenii ajung la concluzia rațională că a vorbi este inutil sau riscant (Morrison & Milliken, „Organizational Silence", Academy of Management Review, 2000). Într-o cultură toxică, tăcerea este cea mai sinceră formă de feedback.

 

Antidotul are un nume: siguranță psihologică

Amy Edmondson, profesoară la Harvard, a demonstrat că echipele performante au în comun un climat în care oamenii pot vorbi despre greșeli, pot pune întrebări și pot contrazice șeful fără teamă de umilire sau pedeapsă (Edmondson, The Fearless Organization, 2018). Google a confirmat empiric: în studiul Project Aristotle, derulat pe 180 de echipe interne, siguranța psihologică s-a dovedit cel mai puternic predictor al performanței de echipă, înaintea competenței individuale a membrilor (Google re:Work, 2015). Siguranța psihologică nu înseamnă confort permanent și nici lipsa standardelor. Înseamnă că francheța nu costă cariera nimănui. Edmondson insistă pe distincția dintre siguranță și complezență: echipele mari combină standarde înalte cu siguranță înaltă. Frica produce conformism. Doar siguranța produce adevăr, iar adevărul produce performanță.

 

 

Ce pot face liderii, dincolo de postere

Cultura se schimbă prin comportamente, nu prin campanii interne. Câteva direcții verificate de practică și cercetare:

1. Măsurați ce contează. Exit interviews făcute onest, stay interviews făcute la timp, sondaje anonime citite cu adevărat. Recenziile angajaților, inclusiv cele de pe platforme precum Undelucram.ro, sunt date, nu atacuri. Cercetarea MIT s-a construit tocmai pe astfel de recenzii.

2. Sancționați performerii toxici. Robert Sutton a formulat regula simplu în The No Asshole Rule (2007): niciun rezultat individual nu justifică distrugerea sistematică a celor din jur. O organizație care promovează un abuziv performant transmite un singur mesaj: abuzul se plătește bine aici.

3. Investiți în manageri. Angajații consideră managerii direcți, mai mult decât conducerea sau HR-ul, principalii responsabili de cultură (SHRM, 2019). Gallup arată că formarea managerilor reduce la jumătate lipsa de implicare severă, iar echipele conduse de manageri instruiți în tehnici de coaching înregistrează creșteri ale implicării de până la 18% (Gallup, 2025). Nimeni nu se naște manager. Organizațiile care nu formează manageri formează, involuntar, surse de toxicitate.

4. Modelați vulnerabilitatea. Un lider care spune „am greșit" sau „nu știu, ce părere ai?" face pentru cultură mai mult decât zece traininguri. Oamenii poate nu ascultă ce spui, dar se uită ce faci.

 

Ce poți face tu, ca angajat

Numește lucrurile. Documentează incidentele, cu date și martori: legislația română te protejează, hărțuirea morală la locul de muncă este interzisă și sancționată explicit (OUG 137/2000, modificată prin Legea 167/2020), iar angajatorul are obligații clare de prevenție. Caută aliați, pentru că toxicitatea izolează intenționat. Pune limite fără agresivitate. Cere ajutor specializat înainte ca stresul cronic să devină burnout. Și acceptă o realitate incomodă: nu orice cultură poate fi schimbată de jos, iar plecarea dintr-un mediu care te îmbolnăvește este igienă.

Cultura organizațională este singurul avantaj competitiv care nu poate fi copiat. Tehnologia se cumpără, strategia se imită, oamenii buni se recrutează. Felul în care oamenii se tratează unii pe alții, zi de zi, când nu se uită nimeni, se construiește în ani și se distruge în luni. Datele spun limpede: companiile cu culturi sănătoase își păstrează oamenii, cresc mai repede și obțin randamente financiare care depășesc de câteva ori indicii bursieri (Sull, MIT Sloan, 2023). Dar dincolo de cifre rămâne un adevăr mai simplu. Ne petrecem la muncă cea mai mare parte a vieții treze. Merităm să o petrecem în locuri care ne fac mai buni, nu mai mici.

Iar dacă ești lider și te întrebi de unde să începi, începe de aici: întreabă-ți oamenii cum e, cu adevărat, să lucreze cu tine. Și pregătește-te să asculți răspunsul.

Distribuie

Ce-am citit merită:

Ești HR? Află cum să recrutezi eficient!

Hai în clubul angajatorilor cu rată mare de retenție și costuri de recrutare mici.

Vreau să știu

Dorești să-ți faci munca mai ușor?

Noi îți explicăm cum îți poți administra eficient Brandul de Angajator în comunitate.

Află mai multe

Comentarii

0 comentarii

Abonează-te la Newsletter

Citește articolele de interes din partea contributorilor Undelucram.ro