Înțelegerea predictibilității comportamentului uman poate părea că încearcă să rezolve un puzzle complex, unul în care fiecare piesă reprezintă o decizie sau o acțiune pe care o putem lua azi, acum și în orice secundă a vieții noastre. Abilitatea de a prognoza modul în care acționăm, reacționăm și interacționăm nu este doar fascinantă; are o semnificație imensă atât în viața personală, cât și în cea profesională. De la creșterea productivității la îmbunătățirea dezvoltării personale, înțelegerea acestui concept poate duce la obiceiuri mai eficiente și la o mai bună luare a deciziilor.

În centrul său, predictibilitatea comportamentului uman se referă la capacitatea de a anticipa modul în care indivizii se vor comporta în anumite situații, pe baza acțiunilor trecute, a modelelor psihologice și a factorilor contextuali. Aceasta joacă un rol vital în domenii precum psihologia și economia comportamentală, ajutându-ne să înțelegem mecanismele din spatele alegerilor noastre.

Predictibilitatea comportamentului uman este conceptul care ne ajută să „prognozăm” acțiunile viitoare ale unei persoane, bazându-ne pe comportamentele sale anterioare și pe anumiți factori influenți. Ea cuprinde mai multe idei-cheie, inclusiv euristica, scurtături mentale care simplifică luarea deciziilor; prejudecăți, abateri sistematice de la raționalitate; și modele rezultate din comportamente repetate. Înțelegerea acestor concepte ne permite să vedem de ce acționăm adesea în moduri care pot fi anticipate. De exemplu, dacă știm că cineva alege de obicei cafeaua dimineața și nu ceaiul, putem prezice alegerea sa în timpul unei viitoare ieșiri împreună. Această predictibilitate poate fi influențată de preferințele personale, experiențele anterioare și chiar de normele sociale.

Creierul nostru tânjește după certitudine și predictibilitate și avem o nevoie socială de control. Cea mai importantă funcție a creierului este să ne protejeze prin bugetarea resurselor corpului, adică să facă posibile creșterea și adaptarea. El înmagazinează informații senzoriale venite din exterior încă de la naștere, iar aceste informații sunt ordonate cu ajutorul memoriei pentru a construi un sens și pentru a ne ajuta să înțelegem care este următorul pas pe care îl putem face. Creierul face constant predicții, iar atunci când predicția se confirmă, corpul se liniștește, pentru că bugetul său de energie a fost utilizat eficient.

Creierul nostru scanează mediul la fiecare 5 secunde, iar orice schimbare este semnalată ca o diferență, iar orice diferență este, de obicei, percepută ca ceva de care trebuie să ne îngrijim.

Creierul caută eficiență. Creăm obiceiuri și rutine care să ne ajute să ne conducem viața și să minimizăm nevoia de prea multă gândire. O parte a creierului nostru, numită ganglioni bazali, stochează aceste rutine și obiceiuri și funcționează bine pentru noi atunci când avem certitudine și predictibilitate. De câte ori nu ne-am dus în același loc (obiceiul nostru), chiar dacă știam că în acel spațiu a avut loc o schimbare? Cât de mult a trebuit să gândim pentru a opri vechiul obicei și a-l înlocui cu noile informații? Câtă concentrare ne este necesară pentru a rămâne prezenți în ceea ce facem fix în acest moment?

Noi, ca oameni, avem o nevoie fundamentală de a ne simți în control, iar schimbarea ne face adesea să ne simțim lipsiți de control și vulnerabili. Dacă putem dezvolta o anumită certitudine cu privire la modul în care schimbarea afectează creierul nostru și să înțelegem că există unele lucruri pe care le putem prezice, atunci avem mai mult control asupra reacțiilor noastre și o mai mare capacitate de a face față schimbării. Perspectivele personale, împreună cu strategiile practice, oferă certitudine și construiesc reziliență.

Atunci când ne dorim o schimbare, avem totuși nevoie și de predictibilitate. Avem nevoie să știm, într-o mai mică sau mai mare măsură, cum acțiunile pe care le vom întreprinde ne vor ajuta să obținem ceea ce ne dorim. Predictibilitatea este importantă în relațiile umane, în contexte personale și profesionale, iar precauția în fața schimbării este o reacție perfect normală, deoarece ne confruntăm cu ceva necunoscut.

În 1996, John Kotter, în cartea sa Leading Change, a identificat că până la 70% dintre inițiativele de schimbare au eșuat. În 2015, McKinsey & Co. au confirmat, în articolul lor The Irrational Side of Change Management, că aceste procente nu au scăzut. Douăzeci de ani mai târziu, avem dovezi științifice despre modul în care creierul nostru răspunde la schimbare și ne putem baza pe aceste informații pentru a gestiona mai eficient partea umană a schimbării.

Pentru a supraviețui, creierele noastre trebuie să se adapteze constant la provocările și schimbările cotidiene (Ray Baumeister, University of Florida). Ce se întâmplă în creierul nostru?

- Cortexul prefrontal (PFC) – adesea denumit „CEO-ul creierului” – îndeplinește multe funcții executive raționale, precum analiza, evaluarea, luarea deciziilor și planificarea. Este partea cea mai „flămândă” de energie a creierului, consumând cantități mari de glucoză și oxigen. Când îl supraîncărcăm cu detalii despre o nouă schimbare, conexiunea sa cu amigdala se activează și declanșează o reacție emoțională.

- Amigdala – răspunsul nostru de tip luptă, fugi sau îngheață este generat aici. Amigdala este centrul emoțional al creierului. Când se confruntă cu schimbări neplanificate sau complexe, ea se activează pentru a ne menține în siguranță, dar poate reacționa exagerat și declanșa stres negativ. Reacții precum negarea, furia sau depresia sunt răspunsuri timpurii care reflectă activarea emoțională tipică a amigdalei.

- Ganglionii bazali (BG) – sunt centrele responsabile de automatismele comportamentale. Acestea sunt extrem de eficiente și necesită mai puține resurse mentale decât cortexul prefrontal. Când învățăm ceva nou sau suntem forțați să facem o schimbare, ganglionii bazali tind să ne atragă spre ceea ce cunoaștem deja, în timp ce cortexul prefrontal încearcă să creeze noi conexiuni neuronale pentru a susține schimbarea. Acesta este motivul pentru care, de exemplu, renunțarea la fumat sau adoptarea unui nou regim alimentar sunt adesea greu de menținut.

Factori care influențează predictibilitatea

În timp ce multe aspecte ale comportamentului sunt previzibile, există mai mulți factori care influențează cât de precis putem anticipa acțiunile.

Factorii externi (de mediu) influențează semnificativ predictibilitatea comportamentului uman. Normele culturale, statutul socio-economic și contextul situațional joacă un rol esențial în luarea deciziilor. De exemplu, cineva care trăiește într-o comunitate care prețuiește punctualitatea este mai probabil să ajungă la timp decât cineva dintr-o cultură în care întârzierea este acceptabilă. De asemenea, stresul sau entuziasmul pot modifica modul de luare a deciziilor. Comparați comportamentul unei persoane la o cină formală cu cel de la o întâlnire cu prieteni apropiați. Recunoașterea acestor influențe ne ajută să înțelegem de ce predicțiile noastre își pot pierde uneori din acuratețe.

Factorii psihologici: intern, prejudecățile cognitive, emoțiile și trăsăturile de personalitate sunt esențiale pentru înțelegerea predictibilității. De exemplu, părtinirea de confirmare ne determină să favorizăm informațiile care ne susțin convingerile deja formate, ceea ce afectează modul în care luăm decizii sau acceptăm opiniile altora.

Factorii emoționali: emoțiile joacă un rol crucial. O persoană anxioasă va lua decizii diferit față de atunci când este calmă. Trăsăturile de personalitate, precum introversia sau extroversia, contribuie la modele comportamentale previzibile. Studiind aceste influențe, putem anticipa mai bine reacțiile și adapta interacțiunile.

Aplicabilitatea în viața reală

Predictibilitatea comportamentului uman nu este doar un exercițiu academic. În dezvoltarea personală, ea ne poate ajuta să ne creăm obiceiuri de studiu eficiente și să ne gestionăm mai bine timpul. De exemplu, dacă știm că suntem mai productivi dimineața, ne putem programa sarcinile dificile în acel interval. Sau, identificând declanșatorii amânării, putem amenaja un spațiu care să reducă distragerile.

În afaceri și marketing, companiile folosesc date predictive pentru a înțelege comportamentul clienților și pentru a influența deciziile de cumpărare. Analizând comportamentele trecute, strategiile pot fi personalizate pentru anumite demografii. Un retailer online, de exemplu, poate recomanda produse pe baza achizițiilor anterioare.

Limite și implicații etice

Comportamentul uman este complex. Reacțiile la stres pot varia foarte mult, ceea ce îngreunează prezicerea exactă. Generalizările pot fi utile, dar nu surprind întotdeauna profunzimea experienței umane. Mai mult, utilizarea tehnicilor predictive implică o responsabilitate etică. În timp ce companiile pot beneficia de pe urma acestor date, este esențial să respecte confidențialitatea și autonomia indivizilor. Predictibilitatea trebuie să fie un instrument pentru bine, nu pentru manipulare.

Concluzie

Nevoia de predictibilitate apare și din dificultatea de a tolera incertitudinea. Această stare de disconfort diferă de la o persoană la alta. Certitudinea se obține greu, iar adaptarea este un proces complex, influențat bio-psiho-social.

În ultimul deceniu, mai multe lucrări au analizat rolul aleatoriului în comportamentul uman și cât de previzibile sunt diferitele activități: interacțiunile sociale, cumpărăturile, comportamentul online. S-a observat că mecanisme similare guvernează aceste domenii. De exemplu, oamenii au un număr finit de locuri preferate și prieteni. Unii explorează și schimbă frecvent, alții păstrează stabilitatea. În aceste cazuri, nevoia de predictibilitate variază în funcție de spațiu, oameni, aplicații, prejudecăți, personalitate sau dorința de schimbare.

Oamenii sunt alcătuiți dintr-o rețea complexă de rutine comportamentale, menite să gestioneze automat mediul previzibil. Când aceste rutine sunt întrerupte, apar emoții care ne semnalează că trebuie să adaptăm comportamentul la noile realități.

Așa cum spunea psihologul Clark I. Hull: „Ar trebui să putem nu numai să prezicem ce vor face șobolanii într-un labirint, ci și ce va face un om în condițiile complexe ale vieții de zi cu zi.”

Putem învăța să facem acest lucru, într-o anumită măsură, printr-un proces psihoterapeutic. Cu sprijinul unui psiholog sau psihoterapeut, putem deveni mai conștienți de reacțiile, emoțiile, prejudecățile și convingerile care ne modelează alegerile, și astfel, să ne cunoaștem mai bine și să ne construim un comportament mai conștient și adaptat.