Cand am urcat sus la interviu nu era nimeni in receptie si am asteptat pana a aparut o domnisoara care parea destul de deranjata, intreband ce caut acolo. Cand i-am spus ca am un interviu, a fost surprinsa si m-a rugat sa astept in receptie, dupa care a plecat sa vorbeasca cu cineva. Pana la urma s-a intors, a confirmat ca am dreptate si s-a prezentat ca fiind sefa la HR. Interviul in sine a fost okay, dar au existat cateva semne de intrebare, mai ales in momentul in care arhitecta cu care discutam a mentionat, destul de brusc, ca „ea nu simte sa existe o tensiune intre arhitectii din birou”… okay, sure lady. Atmosfera din zona de lucru a arhitectilor era una apasatoare, cu o liniste de mormant. Per total, biroul mi s-a parut usor bizar.

Destul de simpla, am vorbit despre proiectele mele si in ce software lucrez deobicei.