Am avut o experiență dezamăgitoare în procesul de recrutare. După aplicare, fondatoarea companiei mi-a trimis un mesaj personalizat în care m-a întrebat de ce consider că sunt potrivită pentru rol, subliniind că experiența mea pare diferită de profilul căutat. Am apreciat abordarea și am investit timp într-un răspuns detaliat, argumentat, cu exemple concrete din experiența mea profesională. Din acel moment nu am mai primit niciun răspuns.
Nu mă deranjează o decizie negativă. În recrutare, nu orice candidat se potrivește oricărui rol. Mă deranjează însă lipsa unei închideri a dialogului, mai ales după ce compania solicită explicit implicare și timp din partea candidatului.
Pentru mine, respectul față de candidați se vede în comunicare, nu doar în mesajele de început sau în valorile promovate public. Un simplu mesaj prin care să mi se comunice că procesul nu continuă ar fi fost suficient.
Candidații investesc timp, emoție și profesionalism într-un proces de recrutare. Dacă o companie nu poate oferi în schimb nici măcar decența unui răspuns, fiecare candidat ar trebui să decidă singur dacă acesta este genul de cultură organizațională din care își dorește să facă parte.

O companie își construiește brandul de angajator nu doar prin modul în care își alege oamenii, ci și prin modul în care îi tratează pe cei pe care decide să nu îi aleagă.
Dacă acesta este standardul de comunicare într-un proces de recrutare început chiar de companie, merită să vă întrebați cum arată comunicarea și după angajare.