Inca de la prima interactiune imi pare rau ca nu m-am intors sa plec. Primul red flag a fost faptul ca mi s-a comunicat corpul de cladire gresit si a trebuit sa intreb in stanga si in dreapta unde trebuie de fapt sa ajung, deci timp irosit din start, lucru ce putea fi evitat. Ajung intr-un final la receptia de la etaj, astept pe scaun si vad ca cineva deschide usa, nu se uita dreapta stanga si cu niste pasi impunatori se duce direct la receptionist: “Am un interviu acum cu X, a ajuns?” Imaginati-va ca eram la 2 metri cu privirea fix spre usa pe care a intrat. Faptul ca nu te uiti sa saluti cand intri intr-o incapere, fie ca e candidatul tau sau doar un alt angajat al cladirii (o doamna de servici pe care sa o saluti sau whatever), imi spune multe despre cine esti ca persoana. Iar ulterior a fost interviul in sine cu intrebari reformulate altfel de genul “Unde te vezi peste 5 ani?”, “ce ar spune managerul actual despre tine?”, “spune-mi 3 calitati+3 defecte profesionale de ale tale”. Niciun raspuns nu parea ca este destul de multumitor pt manager.
Desigur, celelalte redflags au aparut cand mi-a fost prezentata pozitia si felul de lucru: overtime obligatoriu spre sfarsitul saptamanii, ca e mult workload. Nu ai dreptul la concediu la sfarsitul lunii ca e super mult de munca atunci si nu cumva sa iti lasi colegii si asa depasiti de munca, descoperiti.
Nu mai retin salariul, insa oricum salariul nici nu ar mai conta in fata unui mediu de lucru ostil, fara cultura organizationala, fara work life balance si cu o atitudine de genul din interviu.
Am fost asigurata ca voi primi un feedback, fie pozitiv, fie negativ. Nici pana in ziua de azi nu am primit nimic:)

am raspuns mai sus