Am fost invitată la un interviu de către o junioară/asistentă și, deși mi s-a transmis că sunt un candidat ideal și că șansele mele sunt foarte mari, experiența finală a fost dezamăgitoare.

Procesul a început cu un telefon plin de laude despre cât de grozavă este compania, toate citite de pe o foaie, cel mai probabil. Deși am explicat că nu mai sunt dispusă să fac assignment-uri fără o finalitate clară, având în vedere certificările și expertiza mea atât pe partea tehnică, cât și pe partea de industrie, am decis să le ofer o șansă. Contextul părea promițător față de alte opțiuni la momentul respectiv, inclusiv financiar.

Am investit câteva zile în pregătirea assignment-ului (documentare, investigare, planificare etc.) și susținerea lui, sacrificând alte priorități și oferte care acum, privind retrospectiv, ar fi fost mai avantajoase sau cu mai multe sanse de materializare.

Ulterior, după un interviu cu două colege din echipa, am fost asigurată că vor urma alte etape și că prezentarea mea a fost „impresionantă”.

După două săptămâni de tăcere (deși mi se spusese că voi primi detalii pentru al doilea interviu într-o săptămână), am primit un email generic care mă lăuda, dar în care se menționa că au ales un alt candidat cu „mai multă experiență în domeniu”. După o verificare rapidă acum, am constatat că, de fapt, au promovat pe cineva intern, fără experiență relevantă în industrie sau legătură cu poziția pentru care am aplicat.

Am încercat să mențin legătura pentru alte oportunități, mai ales că mi se comunicase că urmează să se deschidă un birou în București. Am fost însă întâmpinată cu tăcere, care persistă până în prezent.

Dezamăgitor să vezi lipsa de transparență și respect pentru timpul investit, mai ales într-un proces care mi-a creat așteptări clare.

Le doresc să primească exact atitudinea pe care o oferă candidaților.

Assignment cu o situatie de fapt, cu obiective clare, pentur care ti se cere un plan ca sa le atingi.