nițial, procesul a început promițător, dar pe parcurs a devenit o pierdere de timp. Am avut o primă discuție cu HR și un interviu tehnic axat pe experiența mea, scenarii reale din zona de frontend, soluții tehnice și discuții legate de securitate, design patterns și abordări în diverse contexte. Interviul a fost împărțit în două etape, deoarece la prima sesiune a participat doar un coleg din Italia – partea tehnică de frontend a fost reprogramată, la solicitarea HR, pentru o dată ulterioară.

Prima parte tehnică a fost de calitate. Intervievatorul a fost pregătit, a pus întrebări relevante și a apreciat modul în care am răspuns. Mi-a oferit chiar și un feedback informal pozitiv, menționând că se vede experiența mea și că are sens modul în care am abordat răspunsurile. Mi-a spus că ar fi bine ca partea dedicată frontendului să fie evaluată de un coleg specializat, deoarece el nu avea expertiză în domeniu.

Din păcate, a doua sesiune tehnică a fost complet diferită. Nimeni nu a intrat în call timp de 15 minute și doar după ce am informat HR-ul, a apărut cineva. Persoana respectivă nu știa nimic despre mine sau despre interviul anterior. În plus, deși interviul anterior a fost în engleză cu cineva din Italia, acest nou intervievator – deși era român – a insistat să discutăm tot în engleză pentru că “așa se comunică în firmă”, ceea ce a făcut atmosfera destul de ciudată.

Interviul a fost strict teoretic, fără legătură cu scenarii reale. Se simțea că urmează un script de întrebări și că este mai interesat să bifeze răspunsuri din definiții decât să înțeleagă raționamentele mele. Chiar dacă am oferit explicații clare, cu argumente și comparații între tehnologii și practici, nu părea interesat să asculte. De asemenea, atitudinea lui a fost rece și lipsită de empatie. Am aflat și că nu discutase deloc înainte cu colegul său din Italia.

În final, răspunsul primit a fost un mesaj automat, lipsit de orice feedback constructiv, fără nicio explicație clară privind motivele deciziei sau criteriile de evaluare. După implicarea din timpul interviurilor, acest lucru a fost cu atât mai dezamăgitor.

În prima sesiune am avut parte de o discuție tehnică axată pe experiența mea profesională, completată de câteva scenarii practice în care am fost invitat să propun soluții, să explic abordări și să ofer justificări pentru alegerile tehnice. Intervievatorul a fost bine pregătit și conversația a fost una aplicată, relevantă pentru rolul vizat.

În cea de-a doua sesiune, discuția tehnică a fost mult mai rigidă, bazată aproape exclusiv pe întrebări teoretice, fără legătură directă cu situații reale din dezvoltarea frontend. Intervievatorul părea că urmează un set de întrebări prestabilite. Atmosfera a fost rece, iar lipsa de coordonare cu sesiunea anterioară a fost evidentă