Doar 2,3% dintre angajații din România lucrează part-time. Media europeană este de 17%. Diferența nu vine din faptul că oamenii nu și-ar dori un program mai scurt, ci din felul în care e scrisă legea, arată Raportul privind timpul de lucru și flexibilizarea muncii în România, publicat la începutul lui noiembrie de Confederația Patronală Concordia.

Studiul plasează România pe ultimul loc din eșantionul analizat la toate formele de flexibilitate, de la contracte part-time și contracte pe perioadă determinată până la orele lucrate și rata de ocupare. Iar concluzia o cunosc bine studenții, părinții cu copii mici sau cei aproape de pensie: munca flexibilă există deja în piață, doar că de multe ori nu apare pe hârtie.

De ce găsești atât de greu un job part-time

Principala piedică, potrivit raportului, este regula contribuțiilor. La un contract part-time, contribuția la pensie (CAS, 25%) și cea la sănătate (CASS, 10%) nu se calculează la salariul din contract, ci cel puțin la nivelul salariului minim brut, indiferent câte ore lucrezi efectiv.

De la 1 iulie 2026, salariul minim brut este de 4.325 lei, conform HG 146/2026, iar baza minimă pentru aceste contribuții este de 4.125 lei (salariul minim fără cei 200 de lei scutiți de taxe). Un contract part-time de 2 ore pe zi plătit la minim înseamnă în jur de 1.081 lei brut, însă contribuțiile se datorează ca pentru un salariu de aproape patru ori mai mare.

Calculul autorilor arată efectul direct: o oră de muncă pe un contract part-time de 2 ore pe zi costă cu 103% mai mult decât aceeași oră lucrată cu normă întreagă. Pentru un angajator, asta înseamnă de două ori mai mulți bani pentru aceeași muncă.

Ce înseamnă asta pentru salariul și siguranța ta

Diferența de contribuții o plătește angajatorul, nu ți se scade din salariu. La salariul minim, un contract part-time de 4 ore pe zi aduce aproximativ 2.163 lei brut și 1.352 lei în mână, iar unul de 2 ore pe zi, în jur de 703 lei net.

Problema apare în altă parte. Puse în fața acestor costuri, firmele aleg des alte variante, notează raportul: prelungesc programul angajaților pe care îi au deja, externalizează activitatea, apelează la convenții civile sau la muncă nedeclarată. Pentru tine, ultimele două au un preț care nu se vede din prima lună.

Pensie mai mică: lunile lucrate „la negru" nu intră în stagiul de cotizare și nu contează la calculul viitoarei pensii.

Fără concediu medical plătit: dacă te îmbolnăvești, nu ai un angajator care să îți plătească zilele în care lipsești.

Fără vechime: perioada lucrată nu apare în nicio evidență oficială, deci nu o poți dovedi la următorul angajator.

Fără protecție în caz de conflict: dacă nu ești plătit sau ești dat afară de pe o zi pe alta, îți va fi greu să arăți că ai lucrat acolo.

Când nu se aplică regula contribuțiilor la minim

Regula are excepții, iar dacă te încadrezi într-una dintre ele, nu mai costi mai mult pentru firmă doar pentru că lucrezi part-time. Contribuțiile se calculează la salariul real, printre alții, pentru:

Elevi și studenți de până la 26 de ani, aflați într-o formă de învățământ.

Pensionari pentru limită de vârstă din sistemul public de pensii.

Cei cu mai multe contracte în aceeași lună, dacă salariile însumate ajung cel puțin la nivelul salariului minim.

Dacă ești într-una dintre aceste situații și cauți un post part-time, spune-o de la primul interviu. Pentru angajator e un cost mai mic, iar pentru tine, un argument concret ca să ceri un contract de muncă în toată regula, nu o înțelegere pe cuvânt. Ca să vezi exact cât îți rămâne în mână la un anumit număr de ore, un calculator salariu net și brut îți arată și cât ajunge la stat.

Ce propune raportul Concordia

Studiul analizează șase instrumente pe care directivele europene le permit, dar care lipsesc din legislația românească: contractul pe proiect, banca timpului, împărțirea unui post între doi angajați, contractul cu număr minim și maxim de ore, angajarea comună de către mai mulți angajatori și minijobul.

Dintre acestea, autorii propun patru măsuri, introduse treptat, după proiecte pilot:

Contribuții proporționale pentru contractele part-time, în locul celor calculate la salariul minim.

Banca timpului, prin care orele lucrate în plus în perioadele aglomerate se compensează în cele mai liniștite.

Evidența electronică a timpului de lucru.

Contractul cu ore minime și maxime, însoțit de garanții pentru angajat.

Deocamdată, acestea sunt propunerile unei confederații patronale, nu modificări ale legii. Dacă ajung în dezbatere publică, merită să urmărești cât de solide sunt garanțiile. Un contract part-time cu interval de ore îți poate da flexibilitate, dar și un venit greu de prevăzut dacă minimul garantat e mic. Banca timpului e utilă doar dacă orele adunate chiar ajung să fie recuperate. Evidența electronică a programului, în schimb, joacă în favoarea ta: orele suplimentare devin mult mai greu de trecut cu vederea.

Ce poți face până atunci

Până la o eventuală schimbare a legii, raportul amintește că firmele au deja la îndemână câteva soluții, cum ar fi programul individualizat și repartizarea inegală a timpului de lucru. Le poți folosi și tu în discuția cu angajatorul:

Cere un program individualizat dacă ai normă întreagă, dar ai nevoie de alte ore de început și de sfârșit, de exemplu din cauza cursurilor sau a copiilor.

Cântărește orice ofertă „cu banii în mână": câștigul de azi înseamnă pierderi la pensie, la concediul medical și la vechime.

Verifică dacă intri într-o excepție (student, pensionar, al doilea contract) și folosește-o ca argument.

Compară plata pe oră cu ce câștigă alții pe roluri asemănătoare, în Salariometru, ca să știi dacă oferta e corectă.

Citește recenzii angajatori despre felul în care o firmă respectă programul convenit și plătește orele suplimentare.

Un program mai scurt nu ar trebui să însemne mai puțină protecție. Până când regulile se schimbă, cea mai sigură variantă rămâne un contract înregistrat, chiar și pentru câteva ore pe zi, pentru că acolo se văd pensia, asigurarea de sănătate și vechimea pe care le construiești.