România a intrat în era inteligenței artificiale ca într-o mașină sport: viteză mare, dar fără centură și fără GPS. Un nou studiu realizat de upvance.global, pe un eșantion de 390 de profesioniști din 12 industrii, arată un paradox periculos: 63% dintre organizațiile românești folosesc AI fără nicio politică internă, iar doar 10% au o strategie clară de implementare. 

Cu alte cuvinte, AI este deja în birourile noastre, în inboxuri, în prezentări și în rapoarte, dar rareori în strategiile companiei.

Adopția de jos în sus

România trăiește o formă atipică de integrare tehnologică: angajații trag înaintea organizațiilor. În aproape jumătate dintre companiile și organizațiile analizate, utilizarea AI este încurajată informal, dar fără reguli, standarde sau coordonare clară. În unele cazuri, politicile există, însă nu sunt comunicate echipelor. Cei care folosesc AI zilnic îl integrează, în medie, în 7 tipuri de activități diferite, de la generare de conținut și analiză de date până la suport în luarea deciziilor.
Totuși, doar 16% dintre profesioniști sunt familiari cu reglementările europene privind AI, care vor deveni obligatorii în toate companiile din Uniunea Europeană în următorii 2 ani.

Entuziasm peste competență

Rezultatele studiului arată că percepția pozitivă despre AI nu este direct proporțională cu competența de utilizare. În multe cazuri, entuziasmul precede învățarea, iar curiozitatea înlocuiește expertiza. Această discrepanță generează o cultură de utilizare intuitivă, dar neancorată în practici sigure sau eficiente. Folosim AI masiv, însă fără direcție. România se mișcă rapid, dar în absența unei busole comune, riscă să devină o țară de utilizatori, nu de creatori. Într-un context global în care valoarea vine din inovație, nu doar din adoptare, diferența dintre cele 2 roluri este uriașă.

Cultura de învățare, motorul ascuns

Studiul evidențiază o legătură clară între sprijinul organizațional și competența în utilizarea AI. Acolo unde există traininguri, resurse și inițiative interne, nivelul de încredere și competență crește cu până la 20%. Fără sprijin formal, angajații ajung să exploreze pe cont propriu, ceea ce amplifică diferențele de nivel și riscurile de folosire improprie.

România este, astfel, o piață de exploratori individuali. În loc de laboratoare de învățare apar inițiative spontane, iar în loc de politici clare funcționează principiul hai că vedem noi cum merge.

Ce ar putea schimba direcția

Studiul propune 3 direcții imediate pentru maturizarea adopției AI:

1. Integrarea alfabetizării AI în educație, traininguri și leadership, pentru a reduce anxietatea, improvizația și utilizarea riscantă.

2. Crearea de reguli clare și uniforme privind confidențialitatea datelor, etica și validarea rezultatelor, comunicate simplu, pe înțelesul tuturor.

3. Dezvoltarea de comunități și platforme de practică, unde oamenii pot experimenta, testa și împărtăși exemple reale.

O infrastructură strategică

România are competențe tehnice solide, dar lipsa unei viziuni comune poate transforma avantajul într-o dependență.

Pentru a rămâne competitivă, țara are nevoie să trateze alfabetizarea AI ca pe o infrastructură națională, la fel de importantă ca educația digitală sau competențele STEM.

Avantajul competitiv al viitorului nu va fi dat de tehnologie în sine, ci de capacitatea de a lucra inteligent, etic și creativ alături de ea.

Studiul arată limpede: România nu ignoră AI-ul. Dimpotrivă, îl folosește intens. Problema nu este viteza, ci lipsa direcției.

Despre studiu

Cercetarea I.A. în organizațiile românești: între percepție, practică și politici a fost realizată de upvance.global în perioada august - octombrie 2025, pe un eșantion de 390 de profesioniști din 12 industrii. Analiza include 8 indicatori compoziți validați statistic și explorează percepția, competențele, nivelul de integrare și suportul organizațional privind AI.

Raportul complet poate fi descărcat de aici.