Livrez programe de formare din 2004, am făcut tot felul de cursuri pentru a-mi îmbunătăți tehnica – Public Speaking, Train the Trainer, Comunicare, iar în această perioadă am și livrat, atât online, cât și în clasă, foarte multe sesiuni.

 Așa cum eu mă hrănesc cu feedback-ul primit de la participanți, în sensul în care nu pot funcționa dacă nu știu ce le-a plăcut, ce nu le-a plăcut, ce au luat cu ei din ce am făcut împreună, cred că toți trainerii sunt vădit interesați, sau ar trebui să fie, de opiniile participanților despre stilul de predare, temă, complexitate, utilitate, interacțiune etc.

Lunile acestea de pandemie au fost dificile pentru toată lumea, pentru că multe programe s-au mutat în online, iar pentru asta a trebuit să ne reinventăm, să căutăm soluții să ținem participanții interesați, să scurtăm durata ca să nu plictisim. Ce să mai, învățarea în online este mult mai complexă și mai plină de provocări decât cea din clasă...cel puțin pentru unii.

Eu livram în online de dinainte de criză și pot spune că mi-a fost oarecum mai ușor decât altor traineri. În opinia mea, indiferent de unde și cum livrezi, în permanență trebuie să-ți perfecționezi competențele de livrare, de comunicare, de ascultare și răspuns la nevoie.

Participând la multe evenimente online în această perioadă, mult mai multe decât înainte, evident, am putut sesiza multe lucruri la traineri, și mai bune, și mai puțin bune, care mi-au schimbat și mie perspectiva și m-au făcut să cer mai mult feedback, să fiu mult mai atentă la cum se simt cursanții, la a-i ține implicați și interesați.

 

A fi trainer este o profesie, dar și o artă, zic eu. Și îți trebuie niște competențe pentru a reuși să captivezi, să transmiți mesajul pe care-l ai de transmis, pentru a provoca curiozitate, dorința de cunoaștere, de învățare, de aprofundare.

Cunosc multe exemple de traineri extraordinari, care te captivează de cum deschid gura, dar cunosc și alții care plictisesc, pe care nu-i interesează cum te simți ascultându-i, care nu au nicio inflexiune a vocii, niciun fel de empatie, niciun interes în a-l ajuta pe cel din față să înțeleagă mesajul. Cu alte cuvinte nu oricine e făcut să fie trainer. O să ziceți că se învață. Da, corect, dar înainte de a învăța, trebuie să-ți dorești și să fii capabil să pui nevoile celor din fața ta înainte de nevoia ta de a-ți hrăni orgoliul, de a-i trata cu superioritate și aroganță, de a le impune fără a-i implica. Sunt traineri foarte bine pregătiți tehnic, dar un program de formare nu poate fi niciodată doar tehnic, oricât de arid ar fi subiectul. Mai faci o glumă, mai strecori niște ice breakers, mai provoci cu întrebări, mai faci niște jocuri de rol etc. Până la urmă suntem un fel de actori, eu așa mă consider, iar actorii nu au succes dacă plictisesc audiența. Dar suntem și profesori și a preda necesită o vocație, pentru că ne prezentăm în fața audienței pentru a-i învăța lucruri. Suntem și prezentatori, și organizatori, și entertainers, dar și observatori, speakers, mentori, creatori. Ca traineri avem mai multe pălării, iar mulți dintre noi nu suntem conștienți de multe dintre ele sau nu știm să ni le purtăm. Unii poate nici nu vrem, pentru că efortul este mult prea mare...

Dacă se gândește cineva că a fi trainer este ușor, să încerce să stea măcar o zi în picioare, printre cursanți, să-i asculte, să-i provoace, să le vorbească pe limba lor, să-i implice, să le deschidă apetitul pentru mai multă informație și mai multă practică, să le explice, să le deseneze. Și pe urmă să replice modelul în online, unde tehnologia nu este mereu prietenoasă și fiecare moment devine o provocare atunci când participanții decid să nu-și deschidă camerele, să întârzie, să tacă, să nu se implice deloc, să nu pună întrebări etc. Provocarea este să și modifici toate materialele pentru a se potrivit formatului online, care este complet diferit de clasă.

A nu se înțelege greșit – eu iubesc să fiu formator și-mi place tot ce presupune munca din spate. Singura minge pe care vreau să o ridic la fileu este cea a conștientizării aspectelor care fac diferența între un trainer și un profesor, formator, modelator, mentor, profesionist în domeniu.

Pentru că un curs de Formare de Formatori (Train the Trainer, în limbaj deja uzual) nu te face trainer.

Mai jos sunt câteva dintre lecțiile pe care viața de trainer mi le-a oferit și pe care vi le dăruiesc și vouă, în mod special celor care vă doriți să practicați această profesie cu succes.

De ce ai nevoie?

Abilitățile suplimentare și trăsăturile de caracter importante în formarea profesională includ:

- Abilități remarcabile de comunicare;

- Abilități de observare și analitice avansate;

- Capacitatea de a gestiona propriile responsabilități;

- Interesul de a lucra într-un mediu dinamic și foarte divers;

- Deschidere și flexibilitate;

- Abilități puternice de auto-organizare și gestionare a timpului;

- Capacitatea de a oferi și primi critici constructive;

- Răbdare și adaptabilitate impecabile;

- Atenție la detalii;

- Atenție la propria imagine și conduită;

- O persoană calmă, empatică și cu un înalt nivel de inteligență emoțională, care reacționează pozitiv inclusiv sub presiune;

- Cunoașterea limbii române și cel puțin a unei limbi străine de circulație internațională;

- Cultură generală foarte dezvoltată;

- Tenacitate implacabilă, entuziasm, auto-motivare și perseverență;

- Deschidere pentru perfecționare continuă;

- Simțul umorului.

 

Ce vei face?

Sarcinile tipice într-un cadru de formare profesională pot include:

- Decizia asupra zonei/industriei pe care vrei să o reprezinți;

- Vorbit în fața publicului de toate dimensiunile;

- Desfășurarea sesiunilor de formare în medii și structuri diferite;

- Organizarea și desfășurarea unei varietăți de programe;

- Observare continuă și monitorizare constantă a interesului participanților;

- Dezvoltarea materialelor de formare de cea mai înaltă calitate;

- Crearea de jocuri și activități pentru contexte și nevoi diferite;

- Asigurarea legăturii cu părțile interesate;

- Colectarea feedback-ului pentru a optimiza sesiunile viitoare;

- Obținerea diverselor certificări pentru perfecționarea continuă și pentru a fi la curent cu tendințele din domeniu.

 

Ambele liste pot continua, am încercat să pun accentul pe ce ar fi esențial. Și aș adăuga ca recomandare să ne concentrăm asupra progresului, nu perfecțiunii, altfel nu vom reuși niciodată să fim mulțumiți, iar obiectivul nostru nu ar trebui să fie mulțumirea tuturor, ci ridicarea gradului de conștientizare și de curiozitate, provocarea dorinței de a ști mai mult, de a cerceta în cursanții noștri.

Și aș încheia cu un citat care m-a inspirat întotdeauna:

Nu uitați că cel mai bun profesor este experiența. Este scump, dar îți explică bine!