Trei din patru oameni înregistrați ca șomeri în România nu primesc indemnizație de șomaj. La sfârșitul lunii august 2026, în evidențele ANOFM figurau 260.919 șomeri: doar 61.718 primeau indemnizație, iar ceilalți 199.201, adică aproximativ 76%, își căutau de lucru fără acest sprijin.

Datele pentru septembrie arată același tablou. Rata șomajului înregistrat a coborât de la 3,26% la 3,20%, dar proporția celor fără indemnizație a rămas practic neschimbată. Pentru cine își caută un loc de muncă, cifrele spun cât de subțire e plasa de siguranță. Pentru angajatori, spun cine sunt, de fapt, oamenii din evidențele agențiilor de ocupare.

Ce arată datele ANOFM pentru august și septembrie

În august, rata șomajului înregistrat a urcat ușor față de iulie, până la 3,26%, iar numărul total de șomeri a crescut cu 1.030. Creșterea a venit din rândul celor cu indemnizație (plus 3.960), în timp ce numărul șomerilor neindemnizați a scăzut cu 2.930. Cum indemnizația se acordă doar după un stagiu de cotizare, asta înseamnă că în evidențe au intrat oameni care avuseseră recent un contract de muncă.

La sfârșitul lui septembrie, numărul șomerilor înregistrați a scăzut față de august, iar ponderea celor fără indemnizație a rămas, și în septembrie, în jur de 76%.

Un detaliu care contează la interpretare: statisticile privesc doar persoanele înregistrate oficial la agențiile pentru ocuparea forței de muncă, nu pe toți românii care nu au un loc de muncă. Cine nu s-a înscris la agenție nu apare în aceste cifre.

Cine sunt șomerii din evidențe: de la sat, trecuți de 40 de ani, cu puțină școală

Datele publicate pe structură se referă la totalul șomerilor înregistrați, nu separat la cei fără indemnizație. Cum însă trei sferturi dintre ei nu primesc bani, profilul general spune mult și despre această categorie. Cifrele de mai jos sunt pentru august 2026:

• Mediul de rezidență: 188.421 de șomeri proveneau din mediul rural și doar 72.498 de la oraș. Altfel spus, peste 72% dintre cei înregistrați locuiesc la sat.

• Vârsta: cea mai numeroasă grupă era cea a persoanelor de peste 55 de ani (65.981, aproximativ un sfert din total), urmată de cei între 40 și 49 de ani (61.052). La polul opus se aflau tinerii între 25 și 29 de ani, cu 14.675 de șomeri.

• Educația: absolvenții de gimnaziu reprezentau 33,17% din șomerii înregistrați, iar cei fără studii sau doar cu studii primare 28,48%. Absolvenții de facultate erau doar 5,09%.

Diferențele dintre județe sunt mari. Doljul avea în august cel mai mare număr de șomeri înregistrați din țară și, în același timp, cea mai mică pondere a celor care primeau indemnizație.

De ce atât de mulți rămân fără indemnizație

Indemnizația de șomaj nu e un drept automat al oricui își pierde locul de muncă. Potrivit legislației în vigoare, ai nevoie de un stagiu de cotizare de cel puțin 12 luni în ultimele 24 de luni dinaintea cererii. Iar banii vin pentru o perioadă limitată, în funcție de stagiul total:

Regulile explică o bună parte din tablou. Cine a lucrat fără forme legale nu are stagiu de cotizare. Cine a avut contracte scurte, cu pauze lungi între ele, poate să nu adune cele 12 luni. Iar cine a primit indemnizația până la capăt și nu și-a găsit între timp un post rămâne în evidențe, dar fără bani.

Dacă ești angajat sau îți cauți de lucru: ce poți verifica de acum

Nu trebuie să fii șomer ca să-ți pese de aceste reguli. Câteva lucruri pe care le poți face de pe acum:

• Asigură-te că munca ta e declarată. Doar perioadele lucrate cu contract de muncă înregistrat se socotesc la stagiu. Orele lucrate „la negru” nu te ajută dacă rămâi fără loc de muncă.

• Socotește-ți stagiul. Dacă te gândești la o schimbare sau lucrezi pe contracte scurte, verifică dacă ai adunat 12 luni de cotizare în ultimele 24.

• Pornește de la ideea că sprijinul e limitat. Cu un stagiu sub 5 ani, indemnizația se acordă doar 6 luni. Un plan de căutare care începe din prima săptămână te ajută mai mult decât o pauză lungă.

• Nu accepta orbește prima ofertă. Presiunea financiară te împinge să spui „da” repede. Înainte să semnezi, compară salariul propus în Salariometru și citește recenzii angajatori de la oameni care au lucrat deja acolo.

Dacă lucrezi în HR sau recrutezi: ce înseamnă pentru strategia de angajare

Pentru un angajator, cifrele ANOFM descriu o rezervă de candidați care nu seamănă cu publicul obișnuit al anunțurilor de angajare: majoritatea trecuți de 40 de ani, locuind la sat, cu studii gimnaziale sau mai puțin. Mulți dintre ei caută de lucru fără niciun sprijin de la stat. Câteva implicații practice:

• Limitele de vârstă, chiar și nescrise, taie din start cea mai mare grupă disponibilă. Persoanele de peste 55 de ani sunt cea mai numeroasă categorie din evidențe. Companiile care recrutează fără să filtreze după vârstă au acces la un bazin pe care alții îl ignoră.

• Distanța e o barieră reală. Cu peste 72% dintre șomeri la sat, transportul asigurat sau un program compatibil cu naveta pot decide dacă un post se ocupă sau rămâne liber.

• Calificarea se poate face în firmă. Când peste 60% dintre candidații din evidențe au cel mult studii gimnaziale, formarea la locul de muncă sau programele de ucenicie devin o metodă de recrutare, nu doar un beneficiu.

• Presiunea financiară nu garantează loialitatea. Un candidat fără venit acceptă repede, dar poate pleca la fel de repede pentru o diferență mică de salariu. Un interval salarial clar în anunț și o integrare atentă în primele săptămâni reduc riscul plecărilor timpurii.

Ce rămâne după cifre

O rată a șomajului de 3,26% pare liniștitoare, dar media ascunde aproape 200.000 de oameni care își caută de lucru fără indemnizație, cei mai mulți departe de marile orașe și trecuți de prima tinerețe. Pentru angajați, lecția e simplă: stagiul de cotizare se construiește doar cu muncă declarată, iar sprijinul are termen. Pentru angajatori, aceiași oameni pot fi o rezervă de candidați, cu condiția ca procesul de recrutare să țină cont de vârstă, distanță și nevoia de formare. Datele reale despre salarii și despre experiența de lucru la fiecare companie, pe care angajații le lasă pe undelucram.ro, ajută ambele părți să decidă mai bine.