Raportul State of the World’s Emotional Health 2025, realizat de Gallup în colaborare cu World Health Summit, analizează legătura profundă dintre starea emoțională globală, sănătatea fizică și stabilitatea politică. Documentul evidențiază o creștere alarmantă a sentimentelor de stres, îngrijorare și tristețe pe parcursul ultimului deceniu, fenomene care tind să se intensifice în regiunile afectate de conflicte sau fragilitate instituțională.

În contrast, studiul remarcă o reziliență surprinzătoare a emoțiilor pozitive, precum respectul și bucuria, care rămân constante chiar și în perioade de criză. Datele subliniază, de asemenea, disparități demografice semnificative, femeile și persoanele de vârstă mijlocie raportând niveluri mai ridicate de suferință psihică. Autorii concluzionează că monitorizarea „semnelor vitale” emoționale este esențială pentru liderii politici, deoarece bunăstarea mintală și pacea socială sunt interdependente. Această cercetare oferă un nou instrument de evaluare a riscurilor globale, propunând prioritizarea sănătății emoționale ca pilon fundamental pentru o societate stabilă.

Conform raportului State of the World’s Emotional Health 2025, pacea globală și sănătatea emoțională sunt profund interconectate, influențându-se reciproc într-un mod complex. Pacea nu este doar o condiție exterioară, ci un factor determinant pentru starea interioară a populațiilor.

Iată principalele moduri în care pacea influențează sănătatea emoțională, bazate pe sursele furnizate:

1. Lipsa păcii generează direct emoții negative - există o corelație puternică și consistentă între lipsa păcii și prevalența emoțiilor negative.

• Indicatori de instabilitate - în țările care au scoruri slabe în Global Peace Index (care măsoară absența violenței) și Positive Peace Index (care măsoară structurile ce susțin stabilitatea), oamenii raportează niveluri mult mai ridicate de tristețe, îngrijorare și furie.

• Impactul conflictelor - țările afectate de conflicte active sau instabilitate instituțională (precum Ciad, Sierra Leone sau Ucraina) înregistrează cele mai ridicate niveluri de suferință emoțională,. De exemplu, invazia Rusiei în Ucraina a dus la o creștere dramatică a îngrijorării, de la 31% la 57%.

• Independența față de economie - această legătură dintre lipsa păcii și emoțiile negative (în special furia, tristețea și durerea fizică) rămâne semnificativă chiar și după ce se ia în calcul nivelul PIB-ului,. Asta sugerează că banii nu pot compensa stresul emoțional cauzat de violență și insecuritate.

2. „Bias-ul negativității” - pierderea păcii doare mai mult decât bucură prezența ei.

Raportul evidențiază un fenomen psihologic numit „bias de negativitate” (negativity bias). Evenimentele negative și sentimentele rele cântăresc mai greu în mintea oamenilor decât cele bune. Prin urmare, pierderea păcii și izbucnirea conflictelor au un impact mult mai devastator și imediat asupra emoțiilor decât beneficiul emoțional adus de stabilitate. Emoțiile negative sunt, astfel, semnale de alarmă mult mai sensibile pentru fragilitatea societății.

3. Emoțiile pozitive sunt mai reziliente, dar depind de economie.

Interesant este faptul că pacea influențează diferit emoțiile pozitive (cum ar fi bucuria, râsul sau sentimentul de a fi respectat).

• Deși emoțiile pozitive sunt mai puțin frecvente în țările lipsite de pace, această legătură tinde să dispară atunci când se controlează factorul economic (PIB-ul).

• Acest lucru sugerează că, în timp ce pacea previne suferința, fericirea zilnică depinde mai mult de condițiile economice și culturale decât de pacea în sine. Totuși, emoțiile pozitive s-au dovedit a fi remarcabil de stabile la nivel global, chiar și în vremuri de criză, oferind o bază de reziliență.

4. Impactul asupra sănătății fizice și speranței de viață. Influența păcii asupra emoțiilor are consecințe biologice directe.

• Lipsa păcii generează stres prelungit, care contribuie la boli cronice și scurtează speranța de viață.

• În zonele cu pace fragilă, populațiile nu doar că experimentează mai multă furie și tristețe, dar au și o speranță de viață mai redusă. Organizația Mondială a Sănătății identifică pacea chiar ca fiind un determinant al sănătății.

Pacea și sănătatea emoțională cresc și descresc împreună. Emoțiile negative intense (precum furia și îngrijorarea) funcționează ca un sistem de avertizare timpurie pentru instabilitatea unei societăți,. Ignorarea stării emoționale a unei populații înseamnă ignorarea fundamentelor păcii.

Raportul indică diferențe semnificative între bărbați și femei în ceea ce privește impactul stării emoționale globale, femeile purtând o povară emoțională zilnică mai grea, chiar dacă demonstrează o reziliență remarcabilă pe termen lung.

Am identificat câteva diferențe:

1. Femeile resimt mai acut emoțiile negative. Există un decalaj de gen persistent în privința suferinței emoționale.

• Povara zilnică - de aproape două decenii, femeile raportează niveluri mai ridicate de tristețe, îngrijorare, stres și durere fizică decât bărbații.

• Impactul crizelor - acest decalaj s-a adâncit în timpul pandemiei, în special în ceea ce privește tristețea, îngrijorarea și durerea. Deși ambele sexe resimt mai multe emoții negative decât în trecut, femeile sunt afectate disproporționat.

• Sănătatea fizică - femeile sunt ușor mai predispuse (24% față de 22% la bărbați) să raporteze probleme de sănătate care le limitează activitățile zilnice.

2. Paradoxul rezilienței: femeile „prosperă” mai mult. În ciuda faptului că experimentează mai mult stres și tristețe zilnică, femeile evaluează viața lor per ansamblu într-o notă mai pozitivă.

• Conform Life Evaluation Index al Gallup, 29% dintre femei sunt considerate ca fiind într-o stare de prosperitate („thriving”), față de doar 27% dintre bărbați.

• Acest lucru sugerează că nivelul ridicat de stres zilnic nu se traduce neapărat printr-o evaluare negativă a vieții pe termen lung, femeile dând dovadă de o reziliență crescută.

3. Egalitate în experiențele pozitive. În timp ce emoțiile negative sunt distribuite inegal, cele pozitive sunt împărtășite în mod similar.

• Femeile și bărbații raportează niveluri aproape identice de bucurie și oportunități de a învăța ceva interesant.

4. Vulnerabilitatea în fața conflictului. Raportul subliniază că aceste diferențe demografice scot la iveală vulnerabilități care se adâncesc în timp de conflict.

• Protejarea dreptului femeilor la sănătate este considerată esențială pentru construirea păcii și a rezilienței.

• Disparitățile de sănătate și emoționale tind să se agraveze în perioadele de instabilitate și pot fi atenuate în perioadele de pace.

Impactul lipsei de pace și al instabilității tinde să fie resimțit mai imediat și mai intens de către femei prin prisma emoțiilor negative zilnice, deși acestea își mențin o capacitate superioară de a-și evalua viața generală într-o lumină pozitivă.

Cultura joacă un rol fundamental de „filtru” în modul în care emoțiile sunt exprimate și raportate, influențând datele dincolo de simpla experiență a sentimentelor. Deși raportul nu detaliază specific diferențele culturale între sexe (de exemplu, dacă bărbații dintr-o anumită cultură sunt mai reținuți decât femeile din aceeași cultură), el oferă informații cruciale despre cum normele sociale modelează exprimarea emoțională generală.

Iată cum influențează cultura exprimarea emoțiilor:

1. Presiunea de a „părea puternic” vs. sinceritate. Raportul subliniază că raportarea emoțiilor depinde de normele culturale privind vulnerabilitatea.

• În anumite culturi, oamenii tind să minimizeze stresul sau îngrijorarea pentru a „părea puternici” (appear strong). Acest lucru sugerează că datele despre emoțiile negative ar putea fi sub-raportate în societățile care valorizează stoicismul.

• În contrast, alte culturi sunt mai sincere și deschise (candid) în privința suferinței, ceea ce duce la raportări mai ridicate ale emoțiilor negative, chiar dacă condițiile de viață sunt similare.

2. Încurajarea bucuriei și a expresivității. Modul în care sunt trăite emoțiile pozitive este, de asemenea, dictat cultural.

• În unele țări, există o încurajare socială activă de a arăta bucuria, de a zâmbi și a râde. Acest lucru explică de ce țări precum Paraguay, Indonezia, Mexic sau Guatemala raportează niveluri extrem de ridicate de emoții pozitive (râs, bucurie, sentimentul de a fi respectat), deși nu sunt cele mai bogate națiuni.

• În alte culturi, modestia și reținerea sunt valorile dominante. Aici, oamenii pot sub-raporta bucuria chiar dacă au un standard de viață ridicat, deoarece exprimarea exuberantă nu este norma.

3. Intersecția cu genul. Deși raportul menționează că femeile raportează constant niveluri mai ridicate de tristețe, stres și îngrijorare la nivel global, factorul cultural menționat mai sus (presiunea de a părea puternic) este relevant pentru interpretarea acestor date.

• Este posibil ca diferența raportată între sexe să fie parțial influențată de faptul că normele culturale din multe regiuni descurajează bărbații să recunoască vulnerabilitatea, în timp ce femeile pot avea o mai mare permisiune socială de a exprima aceste stări. Totuși, raportul notează că diferențele de gen în privința emoțiilor negative s-au adâncit în ultimii ani, sugerând o povară reală și crescândă asupra femeilor, dincolo de simpla disponibilitate de a raporta.

Atfel, datele despre emoții nu reflectă doar condițiile materiale (precum PIB-ul sau conflictul), ci și „normele culturale” care dictează dacă este acceptabil să plângi, să râzi sau să recunoști că îți este greu.

Concluzia practică pentru decidenți este că strategiile de sănătate și cele de pace trebuie integrate. Nu se poate construi o societate stabilă doar prin măsuri economice (PIB), ignorând „infrastructura emoțională”.

Recomandarea finală este de a trata emoțiile ca pe un activ strategic: monitorizarea lor constantă și investiția în sisteme de sănătate sunt esențiale pentru a preveni prăbușirea socială.

Raportul avertizează că „pacea, sănătatea și bunăstarea emoțională cresc și descad împreună”, iar liderii care se uită doar la indicatorii economici riscă să fie luați prin surprindere de crizele sociale anunțate deja de starea emoțională a cetățenilor.