Într-o lume a muncii obsedată de „retention”, „engagement” și „performance”, uităm adesea întrebarea esențială:
„Ce le mai rămâne oamenilor buni după ce dau totul?”

Răspunsul e tot mai des: nimic.

Ce ne spune realitatea pe care mulți o ignoră?

Oamenii buni, cei implicați, empatici, competenți, care „țin echipa”, pleacă. Nu din ego. Nu din plictiseală. Ci pentru că s-au consumat complet și nu au primit înapoi nici măcar spațiu de respiro.

Potrivit raportului McKinsey 2024, 40% dintre angajații performanți iau în calcul schimbarea locului de muncă nu pentru salariu, ci pentru mai mult echilibru, sens și recunoaștere reală.
Și, conform Gallup (2023), doar 23% dintre angajați se simt cu adevărat engaged în munca lor, restul funcționează în „pilot automat” sau sunt deja în burnout.

Dar de ce pleacă oamenii buni, cu adevărat?

1. Pentru că nu mai există reciprocitate.

Sunt apreciați în rapoarte, dar ignorați în decizii. Sunt lăudați pentru „leadership informal”, dar lăsați fără suport formal.

„People don't leave companies. They leave cultures that no longer support their values.” , spune Dr. Brené Brown, cercetătoare în leadership.

2. Pentru că li se cere reziliență fără resurse.

Așteptările cresc, dar bugetele, echipele și timpul nu. Li se cere să fie „agili” în timp ce plătesc, emoțional, costul indeciziilor altora.

Ex: un team leader care preia constant sarcinile colegilor lipsă, fără a primi claritate sau sprijin. Își iubește echipa, dar nu mai poate duce haosul sistemic.

3. Pentru că nu sunt ascultați cu adevărat.

Survey-urile interne bifate nu sunt dialog. Ședințele de feedback nu sunt spațiu psihologic sigur. Mulți lideri întreabă „Ce vă trebuie?” dar nu ascultă răspunsul.

4. Pentru că se simt singuri în lupta pentru un „mai bine”.

Cei care trag semnale de alarmă ajung etichetați ca „dificili”, „emoționali”, „complicați”. Li se cere adaptare, dar nu li se oferă niciun parteneriat.

Ce pot face organizațiile?

1. Reconectați cultura cu realitatea.

Cultura organizațională nu e ce scrie pe site, ci ce se simte în fiecare ședință, e-mail și decizie.

Ex: Dacă „people first” e valoare declarată, dar în realitate singurul KPI e profitul pe cap de angajat, oamenii vor observa disonanța.

2. Ascultați activ și constant.

Folosirea unor instrumente precum „Stay In Interviews”, grupuri de reflecție sau feedback 360 real, poate preveni plecările.

„Leaders who don’t listen will eventually be surrounded by people who have nothing to say.” , spune Andy Stanley, cunoscut pastor, autor și speaker în domeniul leadership-ului.

3. Investiți în wellbeing, nu doar în training.

Trainingul fără spațiu de aplicare este teorie. Oferiți spații de respiro reale, claritate în obiective, limite sănătoase.

Ex: Introduceți o „no meeting Friday” sau un program pilot de 4 zile lucrătoare/lună. Multe companii (Microsoft Japan, Buffer, Unilever Australia) au văzut creșteri în productivitate și satisfacție.

4. Recunoașteți efortul, nu doar rezultatul.

Oamenii au nevoie să știe că munca lor contează. Nu doar în cifre, ci în impact uman.

Ex: O simplă scrisoare scrisă de mână de la CEO pentru colegii care au dus un proiect dificil poate însemna mai mult decât orice bonus.

Cei care pleacă sunt adesea cei care au dat cel mai mult.
Dacă nu învățăm să-i vedem, să-i sprijinim, să-i ascultăm și să-i respectăm, îi pierdem. Nu pe ei ca indivizi. Ci valoarea, cultura și umanitatea organizației.

Întrebare de final:

Tu ce faci, ca lider sau profesionist HR, ca să nu-ți pierzi oamenii buni?

Nu întreba „Ce ne facem dacă pleacă?” ci „Ce putem face ca să le fie bine aici?”